Șantierul e viu. Plin de praf, dar și de energie. Se aud zgomote, se ridică pereți, se adună idei. Când nu plouă, se vede cum RONDĂ prinde formă—încet, dar sigur.
Într-un cartier care încă n-a fost complet descoperit (și poate tocmai de asta e atât de frumos), RONDĂ se ridică firesc: un ansamblu care nu vrea să schimbe nimic, ci doar să se potrivească. Două corpuri de clădire, opt apartamente, lumină care curge prin ferestre ovale și colțuri care așteaptă să devină amintiri.
Foto: Adi Bulboacă
E proiectul semnat URBAN SPACES, adică o continuare a felului nostru de a vedea locuirea: caldă, atentă, făcută să dureze.
RONDĂ începe să prindă viață și în randări—cele semnate de Robert Catrina, care reușește mereu să surprindă mai mult decât spații: surprinde stări. El spune că a vrut „să prindă ritmul unei zile și șoapta subtilă a orașului—mese pregătite, colțuri pentru citit, scene în care interiorul e trăit, nu doar proiectat.”
Randări: Robert Catrina
Și chiar se simte asta: masa aranjată înainte de oaspeți, o fereastră care nu arată decât cerul, lumina care decide singură ce e important. Betonul devine tandru alături de lemn, mobilierul pare croit pe spațiu, iar lumina—cum zice Robert—„devine un companion.” Ferestrele, mari și curioase, încadrează curtea și verdele din jur, invitând la o pauză, la o carte, la un moment de tihnă.
Există și un dialog profund între interior și exterior: deschiderile ferestrelor sunt atent orientate către verdele din jur, curtea interioară sau cerul deschis. Aceste cadre naturale au invitat firesc adăugarea unor bănci lungi la ferestre—locuri perfecte pentru o pauză, pentru citit, pentru relaxare, pentru un moment împărtășit în liniște.
RONDĂ e, în fond, un loc care vrea să-ți fie bine. Un loc viu, care respiră odată cu tine.
